Mi-am zis în gând că trebuie să vă povestesc minunăţia asta, nu pot păstra asemenea bucurie doar pentru mine. Ştiu că majoritatea dintre voi iubiţi florile şi nici nu se putea altfel. Care om bun nu le iubeşte? Cine poate să fie indiferent în faţa frumuseţii şi parfumului lor îmbietor? Bănuiesc că nimeni:)
În urmă cu exact 1 an de zile, am cumpărat de la un magazin un ghiveci cu 3 zambile. Miroseau de parcă eram deja în Rai şi nu m-am putut abţine. Apoi, am postat pe blog, acest mesaj (care era de fapt o întâmplare):
Câteodată trebuie să renunțăm la anumite lucruri, nu pentru că vrem, ci pentru că trebuie. În felul acesta le vom lăsă să trăiască, le vom dă o șansă la viața (şi poate nu doar una, ci mai multe). Haideţi să vă povestesc ceea ce mi s-a întâmplat mie în urmă cu 10 minute. Aseară mi-am cumpărat 3 zambile frumoase într-un ghiveci. Miros fantastic, sunt roz și minunate. Noaptea le-am pus pe noptieră, ca să mă bucur de-a lungul întregii nopți de mirosul lor. Însă, dimineața m-am interesat care sunt condițiile de care aceste flori frumoase au nevoie pentru a trăi mai mult: apă puțină, aer curat și răcoros, puțin soare și să fie ferite de căldură. Nu am mai stat nici o secundă în plus și am dus ghiveciul afară. Când să ies, mama mă întreabă mirată: “De ce le duci afară? Lasă-le în cameră până trăiesc, să te bucuri de mirosul lor”, iar atunci eu i-am răspuns: “Prefer să le ajut să trăiască și să nu fiu egoistă să mă gândesc doar la mine, ele au nevoie de aer curat să trăiască, iar dacă eu le pot oferi, asta am să fac”. Am dus-o și sunt foarte fericită că am procedat așa, dacă o lăsăm în cameră, în câteva zile murea:(. Iar la toamnă îi voi planta bulbii și voi avea din nou zâmbile. Nu fiți egoiști și nu vă gândiți doar la voi, dacă puteți ajuta, fie și o biată floare, faceți-o, nu vă costă nimic să fiți buni și umani. Întrebați-vă dacă cineva vă ținea pe voi în condiții în care nu puteați supraviețui, doar din egosim, să le fie lor bine și frumos, iar voi să muriți, era bine?
După acest mesaj am mai pus o poză cu zambilele mele, care împlineau o lună de zile de viaţă. Au rezistat enorm de mult. Consider că o floare îngrijită cu dragoste, va înflori și îţi va mulțumi pentru tot ceea ce faci pentru ea. Acesta e modul ei de a-ți mulțumi. Înflorește, te încântă cu parfumul ei și trăiește cât mai mult timp. O floare dăruită din suflet, unui om, se va strădui să bucure omul căruia i-a fost dăruită. Va trai cât mai mult, ca să-i fie recunoscător celui care a cumparat-o și se va stradui să-i aducă zâmbete si fericire celui care a primit-o. O floare chiar are puterea de a ne arata cât de frumoasă este viața pe pământ!
După cum am spus şi în povestea mea de acum 1 an, aşa am şi făcut. Sunt o persoană foarte organizată, calculată şi de cuvânt. Aşadar i-am păstrat bulbii într-un ziar şi în toamnă i-am plantat. Vă spun sincer, e pentru prima oară când fac asta şi chiar nu credeam că se va întâmpla ceva. Ca să fie şi „mai bine”, nici măcar nu am ştiut că bulbii se plantează doar puţin în pământ, i-am îngropat de tot… Şi îi udam mereu, mă uitam zilnic la ea şi aşteptam ca într-o zi să-mi reînvie zambila, că defapt chiar asta se întâmplă. Nu era alta, erau aceiaşi 3 bulbi. Până într-o zi, cam acum 3 săptămâni, când mă duc pe balcon să ud iară pământul. Mă uit mai atentă şi ce văd? Un punct verde deasupra pământului. Nu-mi venea să cred, sap repede cu mâinile în pământ şi ce să vezi? Doamne, zambilele mele au crescut în pământ. Nu-mi venea să cred! Au primit o altă viaţă! A doua! Au renăscut. Am săpat rapid şi i-am lăsat bulbii la suprafaţă, cum era corect. Vreau să vă spun că pe zi ce trece devine tot mai mare, are deja şi flori şi ies chiar câte 2 zambile pe bulb. Sunt foarte fericită! Zambila mea, după 1 an de zile a rămas încă alături de mine, dăruindu-mi din nou iubirea, mirosul şi frumuseţea ei. Îmi încântă cu adevărat privirea. V-am pus şi o fotografie cu ea acum 1 an de zile, după o lună şi astăzi, tot ea:) E o minune, aşa e?
Cu mult drag, Irina G.
Acest articol a fost citit de 2626 de ori!