Rănim oameni pe care nici măcar nu-i cunoaștem, nu i-am văzut decât poate cel mult o singură dată şi începem să-i judecăm.
În continuare ne decidem să nu le dăm nici măcar o șansă de a-i descoperi întâi mult mai bine și apoi să încercăm să ne dăm cu părerea dacă merită sau nu timpul nostru. Nu facem asta, pentru că „noi oricum ştim ce e în sufletul omului”, ce rost ar mai avea? Nu ne place faţa lui, nu ne plac hainele, poate ceea ce vorbeşte, sau ceea ce scrie, decizie pe care o luăm chiar din primele minute. Dacă mai târziu ne-ar plăcea totuşi de el, nu mai contează chiar deloc, deoarece părerea şi judecata am făcut-o deja, numai dăm înapoi.
Aruncăm la gunoi suflete bune, ca mai apoi să regretăm după ele. Jignim, ignorăm, judecăm, atunci când putem să nu o facem. De ce?
Prin simplu fapt că mulți oameni au uitat să mai fie umani, buni, sociabili, respectuoși și cu bun simț. Au orgoliu, tabieturi și limite impuse pas cu pas în viata lor. Mă întreb ce viață este aceea în care și un mic gest, o simplă faptă bună care nu te costa absolut nimic, ei refuză să o facă.
Deşi nu-mi face plăcere să am nici o tangenţă cu aceste persoane, mereu voi crede în adâncul sufletului meu că se vor schimba și își vor da seama ce înseamnă să fie umani, modești, cu bun simț, indiferent de statutul lor social, de aspectul fizic sau de pregătirea școlară. Sper să-şi dea seama într-un final că nu sunt cu nimic mai speciali decât oricare dintre noi toți oamenii, iar să fi uman şi respectuos nu-i costă absolut nimic! E gratis!
Acest articol a fost citit de 4465 de ori!